Desigur, nu vom discuta despre substantivul „bucată” cu sensul de „parte” / „porțiune” / „exemplar”, ci ne vom referi la „bucate” cu sensul de „mâncare”, „alimente”. Ne interesează dacă această formă „bucate” are și singular. Este corect să spunem „Am mâncat o bucată gustoasă.” cu sensul de „o mâncare” / „un preparat”?
La o căutare în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția a III-a, din 2021), vom vedea explicații pentru substantivul „bucată”, unde pluralul menționat este „bucăți”. Pentru forma „bucate”, în schimb, nu ni se sugerează vreo formă de singular. De aici deducem că „bucate” este substantiv defectiv de singular, iar varianta „bucată” (cu sensul de „mâncare” / „preparat”) nu există, iar utilizarea ei constituie o abatere de la normă.
bucată (parte; porțiune; exemplar; operă) s. f., g.-d. art. bucății; pl. bucăți; abr. buc.
bucate (alimente; cereale; mâncăruri) (pop.) s. f. pl. (și: carte de ~)
Desigur, forma „bucate” are o utilizare populară (ușor arhaizată), însă o întâlnim și astăzi în compusul „carte de bucate”. Iată ce ne indică Dicționarul Explicativ al Limbii Române cu privire la substantivul acesta:
BUCATĂ, (I) bucăți, (II) bucate, s. f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr-un corp solid, dintr-un întreg; fragment, dărab. ♦ (Determinat prin „de drum”, „de cale” sau presupunând această determinare) Distanță, porțiune. ♦ (Determinat prin „de vreme”, „de timp” sau presupunând această determinare) Interval, perioadă. ♦ (În limbajul comercial și în cel industrial) Exemplar, piesă, parte unitară dintr-un ansamblu, dintr-o mulțime de obiecte de același fel. ◊ Expr. A vinde (sau a cumpăra) cu bucata = a vinde (sau a cumpăra) cu amănuntul, în detaliu. A plăti cu bucata (sau, rar bucată) = a plăti munca după numărul de piese executate; a plăti în acord. A face ceva din bucăți = a confecționa, a încropi ceva din părți sau piese care provin din ansambluri diferite. Om dintr-o bucată = om integru. 2. Operă (sau fragment unitar) literară sau muzicală de dimensiuni relativ reduse. II. (La pl.) (Feluri de) mâncare. ◊ Expr. A face (cuiva) bucata = a face (cuiva) cu intenție un lucru neplăcut, un rău, a-i provoca o încurcătură. ♦ (Pop.) (Recoltă de) grâne, cereale. – Lat. buccata
Observăm că DEX le pune împreună pe cele două, întrucât originea lor este una comună: lat. buccata. Având în vedere că în latină, bucca însemna gură (cf. spaniolă boca), s-ar justifica mai degrabă sensul de mâncare decât cel de parte / segment / exemplar. Însă, după cum bine știm, elementele acestea lexicale ajung să își modifice / să își lărgească sensul de-a lungul timpului.
Prin urmare,
bucată, bucăți: „parte din ceva”, „exemplar”
bucate (fără singular): „mâncare”, „alimente”
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Testul de antrenament nr.12: Evaluarea Naționala 06.05.2023
Construcțiile concesive: la nivelul propoziției și la nivelul frazei
Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)