Despre „déjà-vu”

Despre „déjà-vu”

Te-ai simțit vreodată în viață cuprins de un sentiment de déjà-vu? Este dificil de explicat această stare, fiind una subiectivă, dar astăzi ne vom concentra atenția asupra grafierii corecte a termenului.

Des întâlnit prin filme, cărți, denumirea acestui sentiment provine din limba franceză, care are sensul de impresia trăirii unei întâmplări anterioare în timpul prezent. Dacă desfacem coliziunea dintre cele două cuvinte, vom observa că, déjà -tradus deja, iar vu este participiul verbului a vedea (văzut).

Împrumutul lui în limba română s-a realizat cu tot cu cele două accente (de observat că unul este grav, iar celălalt acut), cât și cu cratima care formează un substantiv compus. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic 2 acceptă doar scrierea lui astfel în limba română. Probabil că mai e nevoie de timp ca neologismul să se „românizeze” în totalitate, în special din punct de vedere grafic.

Dicționarul explicativ al limbii române spune astfel,

DÉJÀ-VU s. n. (Franțuzism) Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut. [Pr.: ] – Cuv. fr.

Mă cuprinsese un inexplicabil sentiment de déjà-vu când am privit camera întunecată.

 

Prin urmare,

Corect: déjà-vu

Greșțit: deja-vu, dejavu

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

Vezi și:

„Cumsecade” sau „cum se cade”?

Despre „déjà-vu”

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat